Si-ti promit tie, poate asa ma voi tine de cuvant si nu voi mai scrie... dar amandoi stim ca asta nu ajuta si de aceea continui aceste randuri... oricum e in zadar pentru ca m-am ascuns de prea multi, prea mult timp... ma intreb daca va veni momentul in care ma voi intreba eu singura: cine sunt? imi va fi dor de fata aceea imatura... de asta sunt sigura... de faptul ca si tie iti va fi dor de copilul acela visator, nu stiu ce sa zic... poate e doar o iluzie... o idee legata de vechiul eu... ala, uitat in prag pentru ca pasul a fost facut de o alta parte a mea... o parte care a avut de invatat cand a spus "nu"...cand a ales viitorul in locul prezentului... stiu, am pierdut multe lucruri si, in mare parte parte, undeva pe drum, m-am pierdut si pe mine, dar merg inainte, cu fata spre soare... nu pot si nu vreau sa ascund ce am facut, dar continui sa visez...
0 comments:
Post a Comment