Iat-o din nou. Zambind, in fata oglinzii, ca o actrita infumurata jucand o piesa care o lasa rece, ar putea spune ca platise pretul libertatii. Dar nu conteaza, caci bietele tresaltari ale capriciului, tandre si nevatamatoare, sunt dusmanul amaraciunii si al regretului, si indulcesc acest exil pe care si l-au atras singuri.
In acel spatiu restrans, intim, fericirea nu-i un lucru pe care sa-l stapanesti, este o calitate, o gandire, o stare sufleteasca. Fireste ca au si ei clipele lor de deznadejde, dar mai sunt si altele, cand ceasurile pe care nu le masoara orologiul se scurg spre infinit si atunci, vazandu-l zambind, stie ca sunt impreuna, merg umar la umar, fara ca vreo ciocnire de ganduri sau de pareri sa creeze vreo bariera intre Ei.
Atunci El fumeaza tigara dupa tigara, fara sa-si mai dea osteneala sa le stinga - si chistocurile zac licaritoare in jur, pe jos, ca niste petale - si vorbeste cu insufletire despre orice, primul subiect ce-i trece prin minte, ca un derivat al durerii lui.
Sunt acele clipe in care Ea, inevitabil se gandeste, ajungand in punctul in care ii impartaseste tainele ce o macina: "Se spune ca oamenii devin mai buni si mai puternici dupa o suferinta si ca sa progresezi in lumea asta sau in oricare alta, trebuie sa treci prin incercarea focului. Oricat ar parea de ironic, tocmai asta am si facut, din plin. Amandoi am cunoscut spaima singuratatea si chinurile ingrozitoare. Cred ca pentru oricine, mai devreme sau mai tarziu, suna ceasul incercarii. Avem cu totii demonul nostru care ne subjuga si ne hartuieste si trebuie sa sfarsim prin a-l combate. Noi l-am biruit pe al nostru; cel putin asa credem.
