Sunday, May 15, 2016

Iubind-o pe Ea

Se intalnisera din intamplare. Soarta ii adusese in aceeasi incapere in care ea deja isi facea veacul de ceva vreme. Renuntase de cateva luni la distragerile atentiei, era concentrata pe munca si pe schimbarile ce aveau sa ii ofere o sansa sa avanseze. Lasase la o parte orice alte idei, la urma urmei, oricum nu mai gasise pe cineva a carui voce sa ii faca ramasitele inimii sa tresare. Cand a aparut el, totul fusese absolut normal. Zidurile erau la locul lor, armele pregatite sa traga. Starea defensiva era una cu care se obisnuise. Usor usor au inceput sa vorbeasca. Ramasese uimita de felul lui de a gandi si si-a dat seama ca se simte bine in preajma lui. Nu stia ce inseamna asta pentru ea. Credea ca inima i se inchisese total atunci cand plecase acel el in urma cu ceva luni, dar se pare ca destinul ii pregatise o surpriza. Si, desi nu crezuse niciodata in soarta si era de parere ca totul tine numai de ea, acum simtea ca lumea incepe sa ii fuga de sub picioare. Realiza cu fiecare zi care trecea ca incepe sa zambeasca sincer din nou. Era socata de acest fapt, nu stia unde se ascunsesera toate mastile ei si unde ii disparuse zambetul de imprumut. Fiecare discutie a lor ii apropia si avea sentimentul ca lui ii putea spune orice. Se stiau de aproape o luna, dar sufletele lor pareau a fi desenate de acelasi pictor. Isi dorea sa lase orice teama deoparte, insa nu ii era usor. Prefera sa il priveasca si sa incerce sa ii descifreze gandurile. Uneori parea ca si el are aceleasi idei, se simteau bine impreuna si totul era foarte simplu atunci cand vorbeau. Din cand in cand, insa, putea simti cum el isi ridica un zid si isi acopera inima. A hotarat ca cel mai bine este sa nu forteze lucrurile si a preferat sa lase totul sa vina de la sine. Totusi, cu greu se abtinea sa nu fie aprope de el. Au mai continuat asa o perioada, sentimentele lor accentuandu-se, desi niciunul nu vorbea despre ele. Tot ce si-ar fi putut dori plutea undeva deasupra lor, insa ei nu aveau curajul sa isi inalte privirile. Intr-una din nopti, insa, totul avea sa se schimbe. Era o seara ploioasa de primavara, iar furtuna incepea sa devina stapana pe intreg pamantul. Tunetele si fulgerele erau singurele care scoteau din rutina orasul adormit. Doar cateva masini indrazneau sa alerge pe strazile ude, rareori. Si, in intunericul acela, mainile sale au cuprins-o. In momentul in care i-a auzit inima batand, ea a simtit ca ii lipsise acest lucru, desi nu il mai avusese pana atunci. S-a simtit libera. Au urmat cuvintele pe care amandoi le cautau, insa doar el a avut curajul sa le si faca auzite. Tot ce a fost ea in stare sa faca, a fost sa isi ridice capul si sa il sarute scurt. Deja il alesese, pusese stapanire pe inima ei. Din momentul acela au devenit nedespartiti. Se simteau bine unul cu celalalt si, de cand degetele li se impletisera, era completa. Fericirea, insa, ii era umbrita. In inima ei era un mare gol si o teama imensa ca nu ii va putea oferi aceeasi iubire cu care el o invaluia in fiecare clipa a vietii. A decis sa lase frica la o parte si i-a oferit tot ce ii mai ramasese dintr-un suflet sfasiat. Era constienta ca nu e de ajuns, insa era cea mai de pret comoara a ei. A reusit astfel sa il iubeasca. Cand a realizat ca e gata sa ii spuna cuvintele acestea, a ramas fara glas. Nu ii venea sa creada ca putea iubi din nou pe cineva. Cu toate acestea, chiar o facea. Il iubea enorm. Iubea tot ce inseamna el si isi dorea din tot sufletul sa il faca fericit. Zambetul lui devenise prioritar pentru ea si isi promisese ca va lupta cu orice si cu oricine va incerca sa il inlature. Stia ca e reciproc. El era mai mult decat ar fi indraznit ea vreodata sa ceara de la viata. Nu intelegea cum poate un om sa fie atat de asemanator ei si cum poate toata fericirea aceasta sa existe. Isi dorea sa faca totul cu el, chiar si cele mai mici gesturi insemnau enorm pentru ca erau impreuna. Viata nu le promitea decat bine de acum inainte. Si se decisese sa imbratiseze acest sentiment. Cu mainile impreunate puteau face orice. Acum era constienta de asta.

Powered by Blogger.