Monday, June 13, 2011

...

I-ai spus ca totul va fi bine... Ca o sa isi gaseasca un nou drum, un nou motiv sa zambeasca, sa se trezeasca dimineata... Si ai plecat. Dar Ea a ramas. Poate tu ai mers mai departe, poate nu mai ai in minte imaginea Ei atunci cand pui capul pe perna noaptea. Poate nu iti mai amintesti fiecare sarut, fiecare mangaiere, fiecare moment in care erati doar voi si restul. Dar Ea nu poate face asta. Nu acum. Nu inca. Nu a uitat nicio secunda din clipele pe care le-ati petrecut impreuna. Asa cum nu a uitat nici ca te iubea, ca inca te iubeste. Oricum nu o poate face, nici daca vrea. Oriunde isi intoarce privirea gaseste un detaliu ce ii aduce aminte de ce a fost intre voi.

Camera Ei e plina de amintiri. Un ursulet de plus, cadoul de la tine din ziua in care a acceptat sa fiti mai mult decat prieteni. Buchetul de trandafiri pe care l-a gasit in fata usii atunci cand ati implinit o luna. Poza cu voi doi intr-o cabana la munte sta pe noptiera, intr-o rama pe care tot de la tine o are. Seara, inainte sa stinga lumina, ii e imposibil sa nu se uite la poza, sa nu isi aminteasca acel week-end impreuna.Si apoi, inchide ochii si parfumul tau o invaluie, caci e inca prezent in asternuturi, impregnat chiar si in pielea Ei.

Nici afara nu poate scapa de sentimentul de a te stii acolo, langa Ea. Reinvie in mintea ei fiecare secunda in care erati o singura fiinta, un tot unitar. Isi aminteste de verile pretrecute amandoi, de frunzele de toamna care zburau usor ca intr-un vis, de ploile acelea care v-au prins de atatea ori pe strada, tinandu-va de mana. De primii fulgi de nea care ii aduceau atatea sentimente contradictorii, de serile in care stateati cu o cana de cafea in mana, uitandu-va la zapada dintr-o camera calduroasa.


Si acum? Unde au ramas toate? Nu mai e nimic. Doar clipa in care, amandoi tacuti, stateati si va priveati pe cate un scaun vechi intr-o gara. Cuvintele nu isi aveau rostul. Ca si cum deja totul era spus, ca si cum ochii "vorbeau" destul. Si apoi cuvintele acelea atat de dureroase: " O sa fii bine. Stiu asta. Acum trebuie sa fii tare. Pentru mine. Stii ca te iubesc, dar nu mai pot ramane aici." Asta a fost tot. A urmat o scurta imbratisare si secundele acelea interminabile in care te-a urmarit cu privirea plecand. I-au trebuit cateva minute bune ca sa realizeze ce s-a intamplat. A stat acolo, uitandu-se in gol, la locul in care ai fost tu si din care ai plecat pentru totdeauna din viata Ei. Si a stiut. A stiut ca de acum inainte trebuie sa fie puternica. Pentru tine.

0 comments:

Post a Comment

Powered by Blogger.