De ce? Cum se face ca tocmai cand totul parea mai bine apare o zi ca asta in care nimic nu e la locul lui? In care oricat de tare te-ai chinui sa faci ceva nu iti va reusi, indiferent de ceea ce esti dispus sa sacrifici pentru asta. E inevitabil. Mi-am dat seama de cand am deschis ochii, astazi la ora 6:45 ca e una din acele zile. Si nu m-am inselat. De fapt, daca stau mai bine sa ma gandesc, nu prea mai am cum. Cel putin, nu in privinta asta. Caci mi s-a intamplat de atatea ori incat am ajuns sa stiu dinainte. Aceeasi stare de nervozitate continua, acelasi sentiment. Ca si cum nu as face parte din lumea asta. Parca nu imi gasesc locul. Si nu pot face nimic sa opresc asta. Pentru ca nicio incercare nu ma ajuta sa imi revin, reusind doar sa accentueze proasta mea dispozitie. Nu imi gasesc nici cuvintele necesare pentru a-mi exprima gandurile. Poate ca sunt prea absurde si de aceea nu vor sa fie asternute pe o foaie. Nu stiu. Nu exclud nici ideea ca totul e doar in imaginatia mea. Astazi insa, mai mult ca niciodata, m-am inchis in mine. Mi-am petrecut aproape fiecare moment liber ascunzandu-ma printre paginile unei carti, afisand, din cand in cand, cate un zambet aparent. Era ca si cum m-as fi rupt de realitate. Intram in lumea mea. Unde nu conta nimeni. Eram doar eu, impreuna cu niste personaje ciudate, dintr-o carte stranie. Dar nu ma deranja, caci ajunsesesm sa ma identific printre acele personaje, mai mult sau mai putin. In fiecare dintre ele. Si acum, ce urmeaza? Probabil voi renunta la net si voi ajunge tot acolo. De unde am plecat. Macar pana voi citi "Sfarsit"
0 comments:
Post a Comment