Oh shit... nici nu stiu de unde sa incep asta. Nu am nici cea mai vaga idee cum sa rostesc intrebarea asta. As fi bagat mana in foc ca nu ai fi recurs la ceva atat de josnic. M-as fi luptat cu lumea intreaga sa spun ca tu nu m-ai fi inselat niciodata.
Si acum? Acum incep sa am indoieli. Wow. Acum incep sa te cred in stare. Si da, am plans putin, de ce sa mint? Am plans pentru ca meritam minimul ala de respect. Meritam, dupa tot ce am trait, sa te uiti in ochii mei si sa imi spui ca ma vrei afara din casa ta. Desi eu ti-am facut-o "acasa". Meritam mai mult decat sa plec intr-o zi senina cu planuri cu tine ca sa sfarsesc adormind singura intr-un apartament rece si mult prea mare pentru un suflet atat de mic.
Sincer? Meritam sa saruti pamantul pe care calc. Meritam sa iti dai ultima suflare pentru mine, daca ti-as fi cerut-o. Meritam sa stau pe piedestalul pe care te-am pus pe tine acum prea mult timp. M-ai facut sa ma indoiesc de mine si sa imi spun ca poate nu am incercat totul, ca poate a mai ramas ceva de dat. Ai avut totul, ai avut mai mult decat as fi crezut vreodata ca pot sa ofer. Ti-am dat sufletul, trupul si toate gandurile mele. Si mi-e ciuda sa spun acum, dupa 9 ani, ca am gresit. Ca desi imi curgi in vene, azi nu ma mai incalzesti. Azi mi-ai inghetat inima, dar mi-ai dat valul la o parte de pe ochi. Amuzant cum ai fost si cel care aproape mi-a dat voalul la o parte de pe acelasi chip.
Azi sunt rea, ah si ma trezisem cu atat chef de viata. Cu un suras sincer, pe care l-ai transformat atat de usor intr-unul de-a dreptul malefic. Cum ar putea fi altfel? Daca stau sa o gandesc in linii mari, oare de cand faci asta? 5-6 ani? Mai mult chiar? A fost totul doar in mintea mea? Sau poate chiar esti genul de om care le poate delimita si duce pe amandoua. Invariabil, acum dau vina pe mine si ma gandesc oare de ce nu am vazut? Am ales sa nu stiu? Am gresit avand incredere? Nu vreau sa schimb asta la mine. Nu as vrea sa devin sceptica la orice si sa stau in alerta. Am crezut ca asta inseamna iubirea. Cum i-am spus si lui atunci cand ti-am luat apararea cu atata ardoare, "greselile tale sunt greselile mele, si castigurile mele sunt castigurile tale". Realizez cat de toxic suna. Realizez ce ti-am dat si cata putere ai avut asupra mea. Si nu inteleg cum, dar asta reuseste cumva sa ma faca sa respir. Sa las rotitele sa mearga si sa ma faca sa vreau sa ies in lume.
Mi-e putin frica de aceasta noua versiune a mea. Oare cum o voi modela? Tendinta este sa o inchid total. Sa aduc la suprafata femeia care nu are nicio teama. Cea care merge pe strada si atrage privirile admirative ale brabatilor, precum si pe cele usor meschine ale femeilor. Cea care nu se ataseaza de nimeni si doarme linistita in patul ei, singura. Ar fi cea mai usoara varianta, Si totusi imi e dor. Imi e dor sa ma trezesc dimineata langa un barbat care sa imi faca sufletul sa tresara. Mi-e dor sa simt ceva atunci cand intind noaptea mana in pat inconstient.
Ironic cum ziua in care a aparut sansa lui, a disparut posibilitatea ta. Cum atunci cand ideea de a-l vedea pe noul el a devenit palpabila si ora stabilita, tu ai devenit ceva de neatins. De nedorit, mai bine zis. O sa am grija totusi, o sa aleg sa nu ma arunc. O sa imi pastrez limitele si o sa fie o perioada lunga, pana ma va cunoaste. Asta daca va ajunge sa o faca vreodata. El sau oricare altul. Pana atunci, imi ramane sa ma cunosc eu, in primul rand. Sa vad eu ce a mai ramas intreg si ce mai poate fi salvat.
Astazi, contrar a tot ceea ce s-a intamplat, nu vreau sa raman mica. Azi vreau sa ma ridic si sa imi demonstrez mie ca pot. Ca in pofida a tot ceea ce ai luat cu tine, eu inca am ramas. Si ca daca ai ales sa fii cu ea in timp ce imparteai patul cu mine, nu este din vina mea. Si nu este nici ceva ce te-am impins sa faci.
Si totusi azi voi fi rea. Azi imi voi pune un pahar de vin si voi asculta muzica noastra in timp ce ma aranjez pentru a-l vedea pe el. Azi voi purta parul liber, asa cum iti place tie si ma voi da cu parfumul pe care mi l-ai cumparat tu. Si voi face toate astea stiind ca la finalul serii ochii lui vor fi cei care ma urmaresc urcand scarile si intrand in casa. Si ca el se va gandi la mine data viitoare cand va merge pe strada si va simti acel parfum. Azi imi fac planuri cu el, care nu am nici cea mai vaga idee cat vor dura sau unde vor duce.
Am pornit pe un drum pe care nu stiu inca daca el merita sa mearga. Poate chiar e om bun si o sa il ranesc. Sau poate va reusi sa vada ce se ascunde in spatele mastilor si va alege ca poate sa duca jocul asta alaturi de mine. Desi asta ar fi varianta ideala. Am incetat sa iau in calcul optiunea asta de ceva timp. Ma multumesc cu micile bucurii in viata.
O sa ma aiba. Si o sa ma iubeasca. Asa cum au facut-o toti. Si o sa se intoarca pentru mai mult. Asa cum din nou, au facut-o toti. Fara nicio exceptie, fiecare dintre barbatii carora le-am dat o parte din mine, au venit inapoi mai devreme sau mai tarziu tanjind inca o bucatica. Unii au venit direct, altii incercand sa ma pacaleasca in continuare si sa ramana stapani pe situatie. Dar de intors, s-au intors toti. Te-ai intors si tu de doua ori. A treia oara ai reusit sa fii mai puternic putin. A treia oara ai reusit sa iti gasesti si distragerea in ea. Poate e ceea ce ai asteptat, poate e ceea ce aveam amandoi nevoie. Nu cred ca e nimeni care imi poate spune cu adevarat un raspuns.
Deocamdata, imi voi pregati o baie fierbinte, voi acorda atentia cuvenita fiecarui centimetru patrat din corpul meu si ma voi asigura ca mainile lor imi vor mangaia pielea si imi vor aduce linistea cautata. Vreau sa adorm cu gustul altui barbat pe buze, chiar daca voi adormi singura.
8/8 indeed. 10/10 s-a dovedit a fi prea mult pentru tine.
