E greu. Cand iti dai seama ca nu ai fost decat un pion pe tabla lor de sah, doare. Al dracului de tare. Si ceea ce te distruge e sa vezi ca majoritatea sunt asa. Sa ii privesti si sa le simti chiar si de la distanta ipocrizia. Asta doar pentru cei care mai fac un ultim efort sa o arate si pe aia. Caci sunt si cei care renunta la tot. Care te indeparteaza, prefacandu-se ca nu tu ai fost cel care era mereu acolo cand aveau nevoie sa fie ascultati. Cand tot ce le incarca sufletul devenea prea greu de indurat de unul singur si drumul se aglomera de obstacole menite sa ii impiedice sa ajunga in punctul numit "Sosire". Ei sunt cei mai rai. Cei care iti reteaza de la radacina orice urma de implicare sau de prietenie care ar putea parea reala. Sau cat de cat reala, caci cu ei nu poti fi niciodata sigur. Si asa, din cauza lor nu faci decat sa iti pierzi increderea si in ceilalti. In cei care nu te-au lasat niciodata balta. Pentru ca nu mai poti distinge ce e bine si ce nu. Pentru ca iti e frica de momentul in care vor demonstra si ei ca sunt la fel ca restul. Si, desi esti constient ca nu vei trece prin astfel de clipe cu ei, undeva, in adancul sufletului, teama incolteste. Asa ca alegi sa renunti tu la a mai arata incredere si preferi sa ii tratezi pe toti la fel.
0 comments:
Post a Comment