Yes/No... Him/You... compromises

Si daca ar fi sa scriu despre tine cum ar trebui sa incep? Ce cuvinte ar trebui sa ma apuc sa insir aici? ... ma cam sperii putin, stii asta? Nu stiu ce se intampla cu mine si de unde vine deschiderea asta spre nou. De cele mai multe ori fac exact contrariul, sunt reticenta si nu imbratisez schimbarea. E ceva la tine, insa, ce ma face sa uit sa imi creez toate zidurile de protectie cu care obisnuiam sa ma imprejmuiesc si sa imi permit sa fiu libera. Si totusi ma intreb... Cum va fi caderea? Cat de tare ma va distruge impactul? Caci stiu prea bine ca daca voi fi acolo sus, se va intampla ceva si voi pica. Doar ca nu par sa constientizez ca lucrul acesta ma va deteriora. Vreau sa simt. Mi-e dor chiar si de durerea acuta ce imi sfasia odata inima. M-am saturat sa fiu doar un invelis fara sentimente. "Vara asta am sa ma-ndragostesc"... Cuvintele astea imi urla in minte acum. Si vreau sa le urmez. La urma urmei ce se poate intampla? Am trecut peste incercarea chinuita de a-l iubi pe cel ce a plecat din lumea mea in urma cu putin timp. Le-am trecut pe toate, caci asa sunt eu construita. Mai presus de orice ramane instinctul meu de conservare ce ma mentine undeva la linia de plutire. Acum stiu, am invatat ca de la mine trebuie sa porneasca orice tentativa de a merge inainte. Nu exista altcineva care sa ma salveze. Eroul din poveste nu este mai mult decat un simplu personaj fantastic. Eu sunt realitatea! Ma am pe mine si pot sa inving toate obstacolele. Probabil de asta sunt dispusa acum sa risc totul. Vreau sa simt fluturasi, vreau sa mi-o ia inima la goana atunci cand imi fuge gandul la tine. Doar ca ma gandesc... oare mai sunt capabila de asta? Si stiu ca nu esti deloc cel mai potrivit pentru a trezi sentimentele astea in mine, dar, la urma urmei, cand am ales eu bine? Ce mai conteaza o data in plus? O sa invat ceva si din asta. Sunt sigura.
Adevarul este ca vreau sa ma dedic cuiva in totalitate pentru ca imi este frica sa nu ma intorc cumva la el, cel care a disparut din sufletul meu chinuit. Mi-e frica de clipa in care voi incepe sa simt lipsa lui ca pe un gol imens in mintea mea. Si de accea vreau sa ocup acel spatiu cu tine. Esti cel mai apropiat de ceea ce vreau eu sa am. E adevarat, astazi sunt in locul in care fiecare celula din corpul meu striga dupa altcineva. E clipa in care il vreau pe baby. In care am nevoie de o imbratisare de-a lui si de un sarut pe frunte. Azi imi doresc cu ardoare sa pot adormi cu capul pe pieptul lui si sa ii pot simti bratele inconjurandu-ma protector. Dar asta nu se poate. Caci, ca de aproape fiecare data, exista ceva sau cineva care ne pune bete in roate. Caci baby nu e doar al meu. Baby are responsabilitati. Baby are prea multa lume in jur care ii e impotriva. Eu si el impotriva tuturor. Asa am fost mereu. Si, asa cum mi-a spus chiar el putin mai devreme, o sa mai fim asa mult timp de acum inainte. Ciudat este ca, desi e baby al meu si desi stiu ca dorinta amandurora este de a fi impreuna, aproape de fiecare data suntem mai mult eu si el decat NOI. Pentru ca, indiferent de cat de mult ne-am dori sa facem abstractie de orice si sa uitam ca totul ne este potrivnic, nu e chiar atat de usor. Intotdeauna o sa existe o bariera intre noi... realitatea. Ea e cea care reuseste de fiecare data sa dea totul peste cap si sa ne faca sa ne amintim ca exista multi pe care noi ii ranim cu egoismul nostru atat de specific. Sincer, ma doare cand realizez ca lucrurile ar trebui sa fie cu totul si cu totul diferite si ca ceea ce facem noi nu este deloc bine, doar ca nu pot renunta la asta. Nu sunt capabila sa iti spun tie "adio". M-as simti pustie fara tine. Mai pustie decat de obicei. Esti o parte din mine, baby. Mereu o sa fii. Esti ceea ce ma defineste. Si fara tine totul ar fi mult mai gri. Imi colorezi viata, dar a venit momentul sa las slabiciunile la o parte si sa permit si altcuiva sa faca acest lucru. Nu stiu daca o sa fie el. Poate ca e doar un capriciu de moment... Stiu doar ca tu o sa ramai. Tu o sa fii baby la care ma intorc atunci cand vreau sa ma regasesc.


" - Imi era dor, mi-a raspuns el, privindu-ma serios.
  - Nu ai voie sa iti fie dor de mine.
  - Pai nici nu imi era dor de tine. Imi era dor de mine."