Sometimes the smallest gestures can mean the whole world for someone...
Am revenit. Sincer, imi era putin teama sa ma intorc aici. In ultima perioada am avut de scris doar despre tine si nu stiam de unde o sa incep acum ca tu ai disparut. Te-am vazut acum doua zile. Te-am zarit, mai bine zis. Nu am stat sa te privesc, nu am avut nici macar o secunda sa iti ofer. Deja timpul meu a devenit mult prea pretios pentru a mai face asta. Mi-am propus sa nu plang pentru tine si am reusit. Nu si-a facut nici macar o lacrima loc pe obrajii mei. E ceva ce nu pot intelege. Intotdeauna am trait in lumea mea si am stiut ca iau decizii diferite fata de restul persoanelor din jurul meu. Ca ma comport altfel... Dar acum am descoperit ceva ce ma uimeste chiar si pe mine. In mod surprinzator, nu imi e absolut deloc dor de tine. De fapt, nu simt nimic atunci cand ma gandesc la tine. Si ma intreb, oare, dezamagirea accea a avut un impact atat de mare pentru mine? As vrea sa spun ca m-ai distrus total si ca sunt incapabila de a mai simti chiar si cel mai mic fior, dar ar insemna sa mint. Nu, pot spune cu certitudine ca imi este dor de mine, cea care eram odata, ca ma simt fericita si linistita atunci cand pot simti bratele lui - cel care mi-a fost alaturi neconditionat intotdeauna - inconjurandu-ma. Doar cand vine vorba de tine e acest gol imens. De parca in locul ala din stanga sus unde ai fost tu s-a creat un vid. Astazi sunt puternica. Probabil asta ma nedumireste cel mai mult si mi se pare cel mai ciudat. Nu sunt obisnuita ca sufletul sa imi urmeze mintea atat de aproape. Ma bucur insa ca am reusit sa ajung in punctul asta. Imi este oarecum egal cu zero ceea ce se va intampla cu tine de acum inainte. Nu imi mai ghidez viata dupa parerea ta si nu te las sa imi mai controlezi starile de spirit. Ai pierdut acest drept. Acum sunt doar eu. Si merg inainte. In trecut nu mai este loc pentru mine.
Gata, schimb subiectul. Ma intorc la el, cel care mi-a readus un zambet real pe chip. Baby S... my baby. Asa vei ramane intotdeauna in sufletul meu. Nimeni nu va mai avea privilegiul de a mai putea fi numit asa. Esti unic. Esti singurul cu care am trecut prin furtuni puternice si prin flacari ce pareau a nu se mai stinge niciodata. Cel care mi-a intins o mana de fiecare data cand eram la pamant si care imi zambeste sincer si cu dragoste de fiecare data. Ai ceva al tau ce reuseste sa ma linisteasca de fiecare data cand sufletul mi-o ia la goana. Esti cel pentru care sunt dispusa sa lupt cu oricine, cu mainile goale. In ultimul timp, ne-a vazut mai rar, iar lucrurile au cam stagnat intre noi. Am fost mai putin unul langa celalalt, problemele spunandu-si cuvantul. E ceva ce nu s-a schimbat, insa, prietenia asta sincera si dezinteresata pe care o impartasim. Imi place la nebunie sa te imbratisez si sa iti simt mainile mangaindu-mi usor parul. Privirea ta reuseste de fiecare data sa ma aduca cu picioarele pe pamant si langa tine pot fi copilul ala nebun si naiv, pe care il iubesc si care nu iese la iveala atat de des cat ar trebui. Sincer, cred cu tarie ca faptul ca te-ai reintors in viata mea, cu adevarat, acum si ca am avut prilejul sa fim din nou impreuna fara sa ne mai gandim si sa ne facem milioane de griji in legatura cu cei din jur, m-a ajutat enorm sa trec peste ceea ce s-a intamplat in ultimul timp in viata mea. Cumva, tu reusesti sa tii aprinsa acea ultima flacara ce zace adanc in inima mea. Sunt convinsa ca daca nu ar exista clipele in care suntem NOI, nu as mai fi decat un invelis. Tu esti ceea ce ma tine vie... - hmm... ce ciudat suna... inca unul din momentele alea in care engleza e muuult mai ok: you're the one that keeps me alive" - nu o sa am niciodata cuvinte sa iti multumesc indeajuns pentru asta. Mi-ai schimbat lumea intr-o singura seara. Mi-ai demonstrat ca pot merge inainte. Am adormit cu tine in brate si cumva, ma simteam invincibila. De parca acolo, lipita de tine, era cel mai sigur loc din lume. Am retrait o superba dimineata din trecutul meu si mi-am acordat din nou cateva clipe pentru a te privi dormind. Erai atat de linistit. O parte din mine nu era capabila sa se miste, de frica sa nu cumva sa iti alunge somnul, dar copilul acela care zace ascuns in mintea mea avea chef de joaca. Mi-am intins usor mana si am trecut-o usor prin parul tau. M-am distantat putin si am chicotit incet, gandindu-ma la cum te trezisem cu numai o zi inainte. Ahh... imaginea chipului tau somnoros si acel zambet strengar din coltul gurii reusesc de fiecare data sa ma faca sa ma cutremur. Nu mi-a pasat de nimic in aceste doua zile. Nu m-am mai gandit la consecinte. Te-am trezit cu un sarut in acea dupa-amiaza. Nici nu ai deschis ochii, nu era nevoie. Stiai prea bine ca sunt eu. Mi-ai zambit si toate zidurile pe care inima mea le avusese vreodata s-au daramat. A doua zi de dimineata m-am ferit sa fac acelasi lucru. O doream din rasputeri, dar erai mult prea linistit si dormeai prea frumos sa te trezesc. Esti special. "Puiule", iti multumesc din suflet pentru ca existi in viata mea. Iti multumesc ca imi inlaturi toate gandurile negre si ca un zambet de-al tau e de ajuns sa imi lumineze sufletul. Iti multumesc ca ma protejezi si ca ma lasi sa fiu nebuna si copilaroasa. Faci ca totul sa fie mult mai usor. Esti curcubeul meu dupa furtuna. Ramai asa, te rog. Am mare nevoie de tine acum.
0 comments:
Post a Comment