Thursday, June 19, 2014

THE END

Gata! S-a terminat! Eu am terminat! Chiar daca te iubesc mai mult decat credeam ca o voi putea face vreodata, avand in vedere circumstantele dintre noi, nu mai pot. In seara asta am descoperit o parte a ta pe care nu am vrut niciodata sa cred ca o ai. Desi stiam foarte bine ca zac aceste sentimente in sufletul tau, nu mi-am imaginat niciodata ca ti le vei directiona catre mine. Am simtit ura si razbunare in vocea ta. Au fost probabil cele mai lungi minute pe care le-am vorbit cu tine. Am inghetat pur si simplu cu telefonul in mana. Nu am mai patit asa ceva pana acum. Si nu, nu imi este frica de tine... Nu imi va fi niciodata. Doar ca, stand si ascultandu-te, am inlemnit. Inima mea a incetat sa mai bata, iar plamanii mei nu au simtit aerul binefacator. Ai reusit sa ma indepartezi total de tine cu doar cateva cuvinte. Nu ti-a pasat de nimic, exact asta ai si spus - "nu ma intereseaza". In cazul asta, foarte bine! De azi inainte, nici pentru mine nu va mai conta nimic din ceea ce insemni tu. O sa imi fie al dracului de greu sa merg inainte asa, singura, dar in seara asta am facut deja primul pas. A fost singura data cand ai avut prilejul sa imi inchizi telefonul in nas, te asigur de asta. Pentru ca de acum inainte nu va mai exista alta discutie intre noi. Si da, stiu, spuneam ca am inceput sa cred intr-un "totdeauna" atunci cand ma gandeam la noi, dar asta era inainte. Te-ai schimbat. Ea te-a schimbat. Am observat asta de ceva timp, ai inceput sa revii la vechile obiceiuri si sa crezi ca doar tu ai dreptate, ignorand sfaturile bine intentionate ale celor din jur. Nu toti iti vor raul, desi tu te incapatanezi sa crezi asta. As fi ramas langa tine indiferent de situatie, as fi fost acolo sa te ascult de fiecare data cand voiai si as fi avut intotdeauna o imbratisare sa iti ofer. Ai dat cu piciorul la toate astea, insa. Nu te urasc... nu vreau sa simt asa ceva pentru tine. Pur si simplu m-ai dezamagit total. Si asta doare mai tare decat orice sentiment de dusmanie. Nu te voi mai putea privi niciodata la fel. De acum, de fiecare data cand iti voi vedea chipul voi citi pe el ceea ce mintea mea a "vazut" in aceasta seara. Caci, desi au fost doar cuvinte aruncate la telefon, eu te cunosc mult prea bine. Si stiu... Stiu tot ce ti-a trecut prin minte, stiu cum te-ai simtit si stiu ca ai fost plin de manie atunci cand m-ai sunat. Ti-ai revarsat toti nervii pe mine, desi eu eram cea ca si picata din cer in toata povestea asta. Nu conteaza. Nimic nu mai conteaza acum. Mi-ai schimbat radical conceptia despre tine. Ai reusit sa ridici un zid pe care stiu ca nu il voi darama nicicand. Mai mult de atat, ai facut in asa fel, incat, sa nu imi doresc nici macar sa incerc sa il escaladez, sa incerc sa il depasesc cumva. M-ai ranit intr-un mod in care numai tu puteai. Mi-ai facut bucatele orice urma de suflet pe care o mai aveam si ai aruncat-o la gunoi. Ma doare groaznic sa constientizez asta si citesc acum toate randurile scrise in speranta ca, printr-o oarecare minune, totul se va modifica si ma voi trezi la realitate ca dintr-un cosmar cumplit. Dar minunile nu exista! M-am convins de asta. Stii cum se spune, ce-i frumos dureaza prea putin. Nu stiu daca e valabila si la noi treaba asta. La urma urmei, am stat impreuna un an si cinci luni. Presupun ca asta a fost limita noastra. Nu as fi vrut si nu as fi crezut ca vom termina asa. Si nu stiu despre tine, nu stiu ce parere ai tu acum sau ce o sa gandesti maine. O singura certitudine am: eu am pus punct. Din partea mea nu va mai exista nici cea mai mica intentie de apropiere. Si, daca vreodata vei incerca sa reapari in viata mea, te anunt de pe acum sa nu iti faci iluzii. Unei oglinzi sparte si lipite la loc ii vor ramane intotdeauna crapaturile, indiferent de cat de iscusit este cel ce a reparat-o. Mi-ai furat zambetul. Multa vreme de acum inainte il voi purta doar pe cel de imprumut. Dar iti spun ceva: nu voi plange! Nici macar o lacrima nu va curge din ochii mei pentru tine. Citisem undeva ca avem un numar limitat de lacrimi. In cazul asta, eu nu imi mai irosesc niciuna pentru lucruri si momente triste. Vreau sa mi le pastrez pe toate pentru clipele in care voi plange de bucurie. Stiu ca vor veni. Le-am avut cu tine, le voi avea si pe viitor. Nimeni nu este de neinlocuit. Si, cu toate ca ai insemnat tot pentru mine, ca ai fost acea "persoana speciala" - asa cum iti place tie sa zici - din viata mea, o sa merg inainte. Nu o sa imi plec capul si nu o sa imi feresc privirea atunci cand o sa te vad. Nu sunt o lasa. Si stii cum e, niciodata nu stii cat de puternic esti pana cand sa fii puternic este ultima optiune. Ei bine, pentru mine momentul ala a venit. Nu am altceva ce sa aleg. Ma mai am doar pe mine. Nu imi permit sa mai pierd nimic. De cand te-am intalnit am stiut ca vei insemna enorm pentru mine. Am avut dreptate. Si, in ciuda faptului ca nu m-am tinut de promisiune si ca m-am indragostit de tine, am reusit totusi sa imi pastrez capul pe umeri si sa fiu rationala. Stiam ca esti genul de persoana care, odata ce a aparut in viata mea, imi va lua totul. Mi-ai facut promisiuni si m-ai lasat sa visez, dar nu mi-ai oferit nimic. Am ramas pe loc, infipta adanc cu picoarele intr-un basm in care existam doar noi doi si nu ai facut niciun gest menit sa imi demonstreze ca ceea ce credeam eu veridic era departe de realitate. Te-ai dovedit a fi ca si ceilalti doi dinaintea ta. Un simplu trecator pe drumul vietii mele care a hotarat sa imi dea branci la un moment dat, stiind ca doar asa, cazuta, va reusi sa ma calce in picioare. Am ceva sa iti spun, "dragule". Nu ti-ai ales momentul potrivit. Nu eram deloc vulnerabila. Dimpotriva. M-ai facut mai puternica decat oricand in acest timp impreuna. Am luptat pentru doi in toata aceasta perioada si lucrul asta m-a intarit enorm de mult. Surprinzator, am un zambet ironic acum pe chip, cand realizez ca ti-am dejucat planul. Nu iti inchipui ca ma vei transforma acum. Nu iti voi oferi satisfactia de a ma vedea la pamant. Raman in picioare. Am devenit imuna la astfel de oameni. Ati fost prea multi in viata mea care ati plecat. M-am obisnuit ca, mai devreme sau mai tarziu, toti sa ma lase balta. De aceea ma bazez doar pe mine insami. Nu ma las doborata atat de usor. Si, desi inima imi e franta si locul pe care l-ai avut acolo nu il va ocupa nimeni, nu iti voi arata asta niciodata. Iti promit tie si imi promit mie ca, atunci cand ma vei vedea data viitoare nu voi avea de aratat decat imaginea unei persoane implinite. Sunt o femeie puternica! Si sunt dispusa sa calc pe oricine in picioare pentru fericirea mea. Chiar si pe tine!

As fi vrut din tot sufletul sa pot veni aici si sa ma apuc sa insiruiesc cuvinte frumoase. Sa astern toate sentimentele pe care mi le-ai daruit si sa imi descopar toate motivele de a zambi pe care le am. N-a fost sa fie de data asta. Am ajuns aici sa imi descarc sufletul innegrit. Sa ma lepad de mantiile ce ma inconjurau, nelasandu-ma sa respir. Rand pe rand, le-am inlaturat pe toate. Regrete, tristeti, dezamagiri... Ceea ce ma uimeste, insa, este faptul ca astazi nu am semne de intrebare. Probabil a existat intotdeauna o parte din mine constienta ca lucrurile pot lua si o astfel de turnura mai devreme sau mai tarziu. De aceea, cu un ultim gand indreptat catre tine, iti spun pentru ULTIMA oara "noapte buna, copilule!". Toate au un sfarsit. Asta a fost al nostru...

0 comments:

Post a Comment

Powered by Blogger.