Tuesday, June 10, 2014

This and that

"In orice exista o balanta"

Da, poate ca asa e. Poate ca, mai devreme sau mai tarziu, va aparea si echilibrul. Vreau sa cred ca asa e. In fond, intotdeauna am avut un mod optimist de a gandi. Sunt constienta, insa, ca orice moneda are doua fete. Obisnuiam sa cred ca dupa o perioada intunecata apare un curcubeu ce schimba totul. Azi nu mai fac asta. Astazi simt ca am stagnat. Ca am luat o pauza si, ce e cel mai rau, ca nu mai am puterea necesara sa continui. Nu stiu in ce directie sa o apuc. Am impresia ca m-am ratacit intr-o ceata mult prea densa. Am plans mult in ultimele zile. Mult mai mult decat imi permiteam inainte. Problema este ca acum nu mai am acea hotarare si siguranta pe mine insami. Nu imi mai pot spune "gata!" si astfel sa opresc lacrimile din a mai curge. Mi-am petrecut destule ore intrebandu-ma "de ce?" si cautand un motiv pentru starea ce m-a cuprins si pare ca nu imi va da drumul prea curand. Cred ca l-am descoperit. Sau, mai bine zis, am fost ajutata sa il descopar. Venise momentul sa ma aflu de cealalta parte a baricadei. Sa ma transform din cea care da sfaturi in cea care le primeste. Si, ca la orice schimbare, am fost reticenta. Astazi, insa, ii sunt recunoscatoare pentru ca mi-a fost alaturi si mi-a dat doua palme cand aveam nevoie. Adevarul este ca stiam si eu foarte bine care este motivul pentru care am inceput sa cedez atat de des, doar ca imi era frica sa recunosc eu singura. Aveam nevoie sa fiu impinsa de la spate. Imi trebuia ceva care sa ma faca sa accept ca starile mele veneau de la durerea acuta pe care am inceput sa o simt de ceva vreme acolo, sus in stanga. Sosise clipa sa nu mai accept senzatii de sentimente si sa imi ingadui adevaratele trairi, emotiile cele mai pure si fiorii reali. Cu ajutorul cuvintelor ei, am reusit. Astazi pot zambi din nou pentru ca am inteles faptul ca mi-e dor sa iubesc. In adevaratul sens al cuvantului. Si da, pe o parte, pot spune sus si tare ca fac asta. Am acceptat ceea ce simt pentru el si nu e departe de dragostea totala. Doar ca mai e ceva ce lipseste. Am alaturi de el ce mi-am dorit de la inceput. Astazi insa, as vrea sa apara in viata mea cineva care sa ma faca sa ma indoiesc chiar si de prezenta lui in sufletul meu. Si, cu toate ca stiu ca nu o sa renunt la el, as vrea sa il  intalnesc pe cel care ar reusi sa trezeasca in mine iubirea aceea de copil inocent. Vreau ca locul in care a fost odata inima mea sa se umple din nou. Vreau ca ramasitele sufletului meu sa tresara din nou ca prima oara. Imi e dor sa imi simt inima aproape de mine.

0 comments:

Post a Comment

Powered by Blogger.