Naked truth

Cuvinte... Cuvinte asternute pe o foaie de hartie, pe blog sau pe oriunde isi gasesc loc... E atat de usor sa recurg la asta. E mult mai simplu sa le scriu undeva decat sa le rostesc.. De ce? Nu stiu... Poate pentru ca, in felul acesta, nu trebuie sa ma confrunt cu parerea altora... Nu trebuie sa aud reprosuri sau sa incerc sa multumesc pe cineva. Aici sunt doar eu. Si e greu... E greu sa gasesc asta in alta parte. Sa pot spune ca e cineva langa care sa pot renunta la teama de a auzi cuvintele de care m-am ferit intotdeauna. Sau poate ca adevarul este ca nu sunt eu pregatita pentru asta. Poate ca persoana capabila sa auda tot ce am eu de zis este chiar langa mine, dar eu o indepartez pentru ca aleg ca gandurile mele sa ramana undeva intr-o lume doar a mea. M-a intrebat cineva la un moment dat de ce nu vorbesc despre ceea ce ma framanta si de ce vreau sa raman in zona mea de confort... In fond, eu nu imi pot raspunde singura la intrebari. Nu pot gasi aici, pe blog, sau oriunde altundeva unde as scrie, altceva decat ceea ce este oricum in mintea mea. Si asa este. Asta e adevarul. Doar ca eu atunci cand scriu nu o fac pentru a-mi gasi raspunsuri. Sunt constienta ca intrebarile mele sunt unele retorice. Nu vreau un raspuns si nici nu il astept de la cineva atunci cand imi asez cuvintele astfel incat sa ma ajute sa imi eliberez sufletul. Singurul efect pe care il doresc atunci cand incep sa scriu undeva este acela de a reusi sa renunt la tot ceea ce simteam a fi o mare povara asternuta pe umerii mei. Nu vreau sa aud ca am dreptate sau ca nu, nu astept o imbratisare sau o palma peste fata menita sa ma trezeasca din visare de la nimeni. Probabil de aceea am ales si sa tin blogul asta departe de majoritatea celor pe care ii cunosc. M-am saturat sa ofer explicatii in legatura cu ceea ce scriu, m-am saturat de privirile iscoditoare ale celor care ma citesc. Sunt satula ca toti ceilalti sa incerce sa se identifice cu protagonistii postarilor mele sau sa se chinuie sa gaseasca in persoanele din jurul meu cate un detaliu care i-ar putea ajuta sa distribuie rolurile. Nu fac piese de teatru aici, nu am pretentia ca mintea mea iesita din tipare sa fie pusa in scena. Tot ceea ce imi doresc este sa scap de gandurile ce imi fura somnul, sa imi golesc mintea de ideile nastrusnice si total ireale care incep sa imi cutreiere nestingherite uneori. Si pana acum am reusit. De fiecare data cand am ajuns aici am putut spune ca mi-a fost de ajutor. Fiecare are felul sau de a reveni la linia de plutire. Eu fac asta scriind. E terapia pe care mi-am ales-o de mult timp deja si e cea care da roade intotdeauna.