Wednesday, May 7, 2014

Day after day...

Au trecut aproape sase ani de cand ai plecat de langa mine. Mi-e dor de tine, suflet frumos... In fiecare clipa a vietii mele. Nu sunt in stare sa constietizez nici macar acum ca acel moment a fost finalul. Ca nu o sa iti mai vad privirea calda niciodata. Ca zambetul si imbratisarile tale nu imi vor mai spune "bun venit". Doare mult prea tare lucrul asta. Inima mea, mintea mea, nu pot accepta ideea ca ai disparut. Poate asta e si motivul pentru care scriu acum aceste cuvinte cu lacrimile curgand necontenit pe obrajii mei. Imi pare rau. Pentru fiecare clipa in care ti-am lasat surasul sa iti paraseasca frumosul chip. Pentru fiecare moment in care ti-am facut alegerile mai complicate. Stim amandoua ca au fost destule. Eram doar un copil, nu intelegeam si nu stiam multe lucruri, dar acum totul e altfel. Acum le vad in alta lumina. In acea seara... as fi putut face totul diferit. As fi fost langa tine mult mai mult decat am facut-o. As fi venit langa tine daca as fi stiut cum se va termina totul. Asta imi rupe sufletul cel mai mult. Ca nu am putut sa iti arat ca ma ai alaturi. Ca nu o sa te las singura. Doar ca ei au decis altceva. Si stiu ca nu au vrut decat sa ma protejeze, numai ca nu a fost cea mai buna alegere. Ai luat ceva din mine in clipa in care ai plecat. Ceva ce nu voi recupera niciodata. M-ai lasat fara tine si asta e o rana ce nu se va vindeca nicicand. Nu am puterea necesara sa vin si sa stau acolo, in fata unui petic de pamant, si sa ma prefac ca sunt langa tine. Aia nu esti tu, tu trebuie sa ma iei in brate si sa imi dai un sarut pe frunte. Tu trebuie sa ma tii langa tine si sa ne uitam impreuna la seriale pana adormim. Aia esti tu!!! Nu vreau si nu pot veni acolo pentru ca asta ar insemna ca am pierdut si ultima urma de speranta. Am nevoie de lacrimile astea si de durere. Am nevoie sa ma simt neputincioasa si golita de orice sentiment. Vreau sa plang pana cand lacrimile imi seaca si pana cand mintea mea decide ca a venit momentul sa imi puna pauza la acest spectacol morbid. Asa sunt acum. Si asa voi fi si data viitoare. Caci de asta am nevoie.



Mi-e dor de tine... Imi este azi, mi-a fost si ieri si imi va fi si maine. Stiu ca e ceva cu care voi trai intotdeauna. Am inteles asta si nu am nimic de obiectat. Pentru ca te iubesc prea mult pentru a nu face asta.

0 comments:

Post a Comment

Powered by Blogger.