Monday, February 14, 2011

Cu ochii inchisi

"Stii ca asta nu se poate", ii spuse el pentru a mia oara. "De ce?" intreba ea fara niciun pic de teama in voce. Nu era prima oara cand purtau aceasta discutie, dar voia sa fie ultima. Sa afle un raspuns concret. Ceva mai mult decat "poate". Voia un motiv, il cauta neincetat de o luna. Devenise deja o obsesie. Era chiar atat de greu de inteles ca pentru ea nu contau diferentele dintre ei? Ca putea trece peste toate? Acum nu ii mai ramasese decat lui sa faca pasul asta. Sa ii spuna ca totul va fi bine intre ei. Ca nu va mai ezita. Insa ceva nu era bine. Trecuse prea mult timp. Indoielile incepeau sa incolteasca in mintea ei. Luptase destul, dar nu voia sa se dea batuta, nu acum. O ultima incercare. Si-a dat seama ca nu mai putea sa continue asa. Avea nevoie de un raspuns. Nu mai avea puterea necesara sa lase lucrurile sa fie asa. Stia ca nu mai avea nimic de pierdut si a decis sa joace totul pe o singura carte. S-a apropiat de el incet, i-a cuprins fata in maini si l-a rugat: "Uite-te in ochii mei si spune-mi ca nu simti nimic pentru mine! De atat am nevoie, doar cateva cuvinte si apoi voi pleca.". Dupa aceasta marturisire, el s-a indepartat putin de ea, intorcandu-se cu spatele. Ea nu stia ce sa mai creada. Oare asta fusese raspunsul lui? Asa sa se termine totul? Nu stia. A decis sa ramana. Voia sa il auda spunandu-i sa plece. Dupa cateva secunde, el s-a intors la ea, s-a uitat in ochii ei, asa cum ii ceruse, spunandu-i: "Stii ca nu pot face asta. Nu pot sa te las sa pleci. Nu acum, dupa toate prin care am trecut. Mi-a luat mult timp, prea mult timp, dar acum stiu." A vrut sa mai spuna ceva, dar nu putea. Mai incercase asta si acasa de cateva ori, in fata oglinzii, dar si acolo o spunea printre dinti. Ii era prea greu sa isi exprime sentimentele. Nu invatase niciodata sa faca asta. A preferat, in schimb, sa inchida ochii si sa o imbratiseze. Poate asa ea isi va da seama de ceea ce el nu putea sa zica. Poate va reusi sa ii citeasca inima. A avut dreptate. Ea stia deja lucrurile astea. Inainte ca el sa isi dea seama de ele. S-a apropiat de urechea lui si i-a soptit doar doua cuvinte, dar care erau de ajuns: "Si eu." Nu era nevoie de mai mult. El a inteles si din acea secunda nu i-a mai dat drumul.

0 comments:

Post a Comment

Powered by Blogger.