Hmmm

Ce insemni tu pentru mine? Provocarea, noutatea... si, mai presus de toate, libertatea. A durat aproximativ cinci luni, dar am reusit sa ajungem amandoi in punctul in care sa putem spune ca am descoperit, in sfarsit, care este cuvantul perfect pentru a descrie ce se intampla intre noi. Am ajuns intr-o singura seara la concluzia ca ce avem noi este "altfel". Ti-am spus-o de la inceput, desi nu a fost nevoie pentru ca iti dadusei seama si singur, ca, langa mine, nu este nevoie sa iti porti masca sau sa te folosesti de tertipurile cu care erai obisnuit. Ai inteles, ai acceptat si ai aflat ca lucrurile nu trebuie sa ia neaparat o intorsatura negativa daca tu decizi sa te infatisezi inaintea mea dezgolit de secrete. Am ales sa fac si eu acelasi lucru. Ciudat, nu a fost deloc asa cum ma asteptam. Am crezut ca imi va fi greu sa pun o oarecare distanta intre sufletul meu si zidurile ce l-au inconjurat pentru prea mult timp. Imi imaginam cum ceea ce spun ti se par aberatii, cum ma judeci sau cum te  indepartezi auzind lucrurile prin care am trecut si vazand adevarata mea fata. Insa, tu mi-ai spulberat toate temerile. Ai fost acolo negresit, facandu-ma sa ma simt protejata in bratele tale. Ai ascultat fiecare cuvant pe care l-am avut de spus fara sa imi pui la indoiala alegerile si, la final, in loc sa imi oferi singuratate, tu m-ai sarutat usor pe par, aducandu-ma si mai strans de corpul tau, ca si cum, pret de o seara, am fi putut deveni o singura fiinta. Ai facut in asa fel incat, sa reusesti sa ma simt linistita. Trebuie sa recunosc, trecuse ceva timp de cand nu mai fusesem capabila sa las starea asta de bine sa ma cuprinda. Si, langa tine, a fost atat de usor. In tot timpul asta de cand te-am cunoscut si de cand am ales ca tu esti cel cu care vreau sa imi petrec uneori noptile in care ma simt singura, am inceput usor-usor sa dau la o parte straturile cu care imi acoperisem sentimentele. Si, sincer, ma simt mai bine asa. Chiar daca fac asta doar atunci cand sunt in preajma ta. Inca nu sunt pregatita sa trec la pasul urmator, dar ceea ce conteaza este faptul ca am reusit sa imi mai indepartez o parte din temerile pe care le aveam. Pentru asta iti voi multumi intotdeauna. M-a bucurat foarte mult cand am vazut ca lucrurile sunt reciproce. Stand acolo, langa tine, si ascultandu-te cum te eliberezi treptat de toate indoielile si de toate gandurile care te-au macinat in tot acest timp, era ca si cum imi vedeam reflexia propriului suflet. As fi vrut sa pot face mai mult pentru tine, dar singurul lucru de care am fost capabila era sa iti fiu alaturi. Chiar daca mai mult fizic decat psihic. A fost una din clipele in care mi-as fi dorit sa iti pot inlatura durerea si nesiguranta cu un sarut, cu o simpla strangere de mana sau doar cu o atingere. Din pacate, nu am putut face asta, desi mainile mele nu s-au despartit de ale tale decat pentru a oferi imbratisari si buzele noastre se dezlipeau doar pentru a mai permite gandurilor sa iasa.


Momente ca astea sunt cele care fac diferenta. Care te ajuta sa poti zambi atunci cand te uiti in urma. Si, care, desi se transforma in amintiri, reusesc sa fie cele care te fac sa iti dai seama ca s-a schimbat ceva. Toata viata ni s-a impus ideea ca este nevoie ca ceva sa dureze pentru a fi real. Ca altfel nu ar fi decat ceva ce conteaza pe moment, fara sa fie capabil sa lase urme adanci, fie ele bune sau rele. Am crezut si eu candva in asta. Am fost si eu genul de persoana care considera ca este mai bine sa nu fie nevoie sa iti amintesti de ceea ce a fost candva. Si ca, decat sa fie ceva trecator, mai bine sa nu fie deloc. Am invatat insa ca nu aveam deloc dreptate. Ca, uneori, sunt clipe care fug si pe care poate ca nici nu le realizam atunci, dar care reusesc ca, peste zile, luni sau chiar ani, sa fie cele in care descoperi ca s-a schimbat ceva. Acum totul e altfel. Pretuiesc mai mult ceea ce se intampla si nu ceea ce se poate intampla. Ma bucur mai mult de fiecare secunda de prezent decat de un minut de viitor.