Different

Astazi vreau sa-ti scriu. Tie, celui caruia i-am fost alaturi patru ani de zile. Celui caruia i-am cunoscut atat partile bune, cat si cele pe care prefera sa le ascunda. As vrea ca aceste cuvinte sa ajunga la tine… la cel pe care am reusit sa il iubesc si sa il urasc. La cel pe care am reusit sa il uit, desi lupta nu a fost una deloc usoara.

Ti-as spune… sau te-as ruga, mai bine zis, sa nu ma judeci. Sa nu ma judeci atunci cand mai simt totusi cate o strangere de inima pentru ca te vad cu altcineva. Sa nu ma judeci daca, pentru o clipa, imi apare un zambet atunci cand imi dau seama ca nu e chiar pe placul tau ideea de a exista un probabil “el” langa mine. Ti-as spune sa nu imi iei in nume de rau faptul ca inca mai exista momente in care te sun doar ca sa iti aud vocea sau daca iti dau cate un mesaj sa vad daca esti bine. Pentru ca, tragand linie, aceste lucruri mi se par normale. In fond, ai fost mult timp cel caruia m-am dedicat trup si suflet.

De un lucru sunt sigura. Nu vreau sa uit nimic. Nu vreau sa ma trezesc intr-o dimineata si sa realizez ca nu mai tin minte zambetul tau strengaresc din coltul gurii… Sau privirea aia care reusea uneori sa ma faca sa ma cutremur. Nu vreau sa uit momentele in care ma pierdeam in ochii tai aproape negri. Vreau sa imi amintesc de sentimentul care ma cuprindea atunci cand degetele noastre se impleteau perfect. Ma faceai sa ma simt atat de puternica, de sigura pe mine, cum nu credeam ca sunt in stare atunci. Tu m-ai invatat ca pot. Si nu vreau sa raman fara asta. Nu vreau sa trec nici peste noptile in care le permiteam lacrimilor sa curga si in care simteam ca totul este in zadar pentru ca acelea au fost momentele care m-au facut si sa realizez ca pot merge si inainte, desi lucrurile erau potrivnice.


Ceea ce vreau sa fac cu adevarat este sa ma bucur de faptul ca acum putem fi, in sfarsit, prieteni. Asa cum eram la inceput. Imi place asta. Imi place ca pot zambi sincer, ca putem glumi din nou. Ca imi pot permite o imbratisare fara ca mintea sa mi-o ia razna si fara ca ideile nebunesti sa apara. Ma bucur sa vad ca, desi au fost si momente in care drumurile noastre pareau ca vor fi despartite pentru totdeauna, am gasit totusi ceva care sa ne aduca din nou impreuna. Sincer, este linistitor sa stiu ca, trecand unul pe langa celalalt pe strada, vom fi intotdeauna capabili sa ne acordam macar un zambet si un "Buna!" care vor fi intotdeauna sincere. Vom reusi de fiecare data cand timpul ne-o permite sa ne oprim si sa ne impartasim cateva cuvinte in care nu se va ascunde nicio urma de ironie sau de sarcasm. Am reusit, dupa tot acest timp, sa trecem peste orgolii si peste tot ceea ce ne oprea sa ne atingem scopul acesta si astfel, astazi pot spune ca lucrurile s-au imbunatatit.

A sosit si momentul in care iti pot spune din nou "Bun venit!", doar ca de data asta este altfel. Acum nu ma mai adresez Tie, celui care erai totul, ci prietenului din tine care a iesit la iveala. Acum este clipa in care ii urez din inima "Bun venit!" celui pe care il pierdusem pe drum in urma cu ceva ani, atunci cand incepuse sa se transforme in cel pe care mi-l doream sa il am alaturi, sa il simt in bratele mele si caruia sa ii alung nesiguranta cu un sarut.