Aseara am incercat sa fac ceva si nu am reusit... poate pentru prima data in ultimii trei ani si jumatate... Aveam probleme cu adormitul. Nu voia sa ma viziteze deloc. Asa ca am decis sa fac ce fac de obicei. Sa imi umplu mintea cu imaginea ta. Cu amintirile noastre. Dar nu am putut. Mi-a fost imposibil sa te fac din nou centrul existentei mele. De ce? Nu am nici cea mai vaga idee. Poate ca de data asta chiar trec peste. Inca sunt in stare de soc. Nu imi vine sa cred. Probabil va ma trece ceva timp pana sa imi dau seama de raspuns.
Ceea ce ma uimeste este faptul ca imi e bine asa. Fara tine. Fara noi. Pot sa zambesc. Si e un zambet real. Sunt curioasa daca o sa ma tina starea asta. Caci nu as vrea sa renunt la ea. Nu am niste motive deocamdata. O sa astept sa le gasesc. Dar nu vreau sa ma grabesc.
0 comments:
Post a Comment