Sunday, September 14, 2014

G. M. ???

Prima dimineata in care m-am trezit cu indoieli referitoare la tine. Sunt momente ca astea in care ma scoti din minti. Ma faci sa imi pun milioane de intrebari si nu vreau sa ajung in punctul in care o sa descopar ca tot ce ramane din "noi" sunt niste raspunsuri care nu au venit niciodata. Esti delicios de complicat si, desi imi place sa ma lupt cu starile tale caracteristice si cu mintea ta ce nu lasa nimic la vedere decat in clipele in care probabil simti tu ca ai nevoie de o eliberare, astazi nu stiu daca am puterea necesara sa intru in acest joc. Mi-am zis la inceput ca ma voi dedica total si ca am de gand sa ma indragostesc de tine. Ca as vrea sa fac lucrul asta din tot sufletul meu. Doar ca e aproape imposibil sa nu am retineri atunci cand vad ca sunt doar eu cea care face pasi in dansul asta. Vreau sa invat sa te cunosc. Vreau sa iti fiu alaturi atunci cand iti dispare zambetul de pe chip si stresul devine prea mare. Nu mi-au displacut niciodata situatiile intortocheate si nu am avut de comentat atunci cand trebuia sa depun o oarecare doza de efort in plus pentru a putea obtine ceva. Singura problema cu ce avem noi in momentul de fata este ca eu ma simt in ceata. Ca nu vad luminita aia de la capatul tunelului. Asa ca raman aici sa cotrobai in bezna, sperand ca va veni si clipa in care va aparea o mana care sa ma ghideze si sa ma scoata din acest labirint ce pare nesfarsit. Esti important pentru mine. Asta nu o pot nega. Altfel nu as fi ramas si nu as fi facut toate aceste incercari sa iti dau la o parte zidurile pe care ti le-ai creat. Nu am de gand sa ma indepartez. Si nu o sa te las nici pe tine sa faci asta. Am mai trecut prin asta de doua ori si mi-a fost de ajuns. Nu vreau sa te mai vad plecand din nou. Se fac aproape trei luni de cand am inceput sa imi ofer tie orele mele. A fost o vara frumoasa. Mi-a placut ca am avut ocazia sa te cunosc mai in detaliu. Si, cu toate ca sunt constienta ca nu am vazut decat o mica parte din ceea ce ai de aratat, stiu in acelasi timp ca si asta inseamna mult. Pentru ca tu nu esti cel care impartaseste ceea ce are pe suflet usor si cu toata lumea.


Nu stiu... Pur si simplu nu stiu ce sa mai fac. Te rog, crede-ma cand spun ca vreau sa fii tu acela care imi face sufletul sa zambeasca. Chiar reusesti sa faci asta de multe ori. Ma simt linistita in prezenta ta si pot sa fiu eu, cea adevarata. Doar ca sunt si zile in care am impresia ca tot ceea ce fac e gresit si ca nimic nu te poate multumi. Ma faci atat de confuza... Sunt ca intr-un montagne-russe. O clipa totul e perfect si discutiile noastre par interminabile, iar apoi, in clipa urmatoare iluzia se spulbera si incep sa alunec pe o panta ce pare ca ma va arunca intr-o prapastie unde nu sunt decat eu cu mine. Nu vreau sa imi petrec fiecare zi intrebandu-ma pe ce parte a cearceafului te vei trezi si cum iti va influenta asta dispozitia. Si nu sunt absurda, nu ti-am cerut luna de pe cer. Nici macar nu am avut pretentia sa fii ingerul meu salvator, stiu foarte bine ca sunt intr-un punct in care nu ma mai pot intoarce la ceea ce obisnuiam sa fiu. M-am schimbat si am acceptat lucrul acesta. Vreau, insa, sa imi fii si tu alaturi ca si pana acum. Fara ocolisuri. Vreau din nou sa am momentele in care sa ma simt acasa atunci cand parfumul tau imi inunda simturile. Vreau sa imi impletesc degetele cu ale tale si sa uit pentru cateva minute ca lumea e mare si ca multi din cei care ne inconjoara ar avea prea putine cuvinte bune de spus la ideea de "noi". Vreau sa imi pastrez in minte imaginea surasului tau si felul in care ma saruti usor, spunandu-mi cat de "nebuna" sunt. Nu o sa renunt prea usor la tine. Si nu o sa te las nici pe tine sa faci asta. Nu acum, cand am parcurs toti pasii astia si am facut deja o mare parte dintr-un drum pe cat de sinuos, pe atat de placut. O sa lupt in continuare. Mai am cativa asi in maneca. Mai sunt cateva ocazii. Dar, in acelasi timp, recunosc ca si teama isi face loc in sufletul meu pentru ca sunt constienta de faptul ca am destule lucruri sa iti spun. Lucruri serioase la care nu stiu cum vei reactiona si nu stiu cum te vor face sa vezi viitorul. O sa imi alung din minte ideea ca tu ai putea sa decizi sa pui punct dupa ce iti voi spune tot ce ma face sa am acum sentimentele astea care nu imi dau pace si care imi alunga somnul. Vreau sa cred ca va exista un final de drum care ma va astepta cu bratele deschise si pe care il voi imbratisa victorioasa.

0 comments:

Post a Comment

Powered by Blogger.