Da, necrutator. Asta e singurul cuvant care imi vine in minte atunci cand vad cum trece timpul. In fiecare clipa ma simt mai departe de tot. De momentele pierdute, de tot ce a fost si nu va mai fi la fel. Poate o sa ma crezi nebuna, dar mie deja imi e dor. Nu pot sa nu simt asta cand ma gandesc ca mai avem atat de putin timp inainte ca totul sa se schimbe. Stiu ca e inevitabil, dar nu vreau sa se intample asta. Nu vreau sa pun punct zilelor in care stiam ca esti acolo, indiferent de ora la care dadeam un semn de viata. Si stii de ce? Pentru ca prietenia este confortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană, fără a trebui să-ţi cântăreşti gândurile, nici să-ţi măsori cuvintele si se bazeaza doar pe amintiri, voie buna, liniste si iubire... iar noi avem din plin de toate. Si nu vreau sa ramanem doar cu ce a fost.
Mai stii? Asa era la inceput. Eram copii, dar asta nu ne-a impiedicat sa legam ceva ce a crescut pe masura ce au trecut anii....
Acum am crescut, dar nu s-a schimbat nimic. De fapt, stim amandoi ca suntem aceeasi copii, chiar daca uneori vedem lucrurile in alta maniera. Nu stiu cum o sa faci, dar vreau sa imi promiti ca vom ramane asa. Ca vei fi mereu cel mai bun prieten al meu.
2 comments:
foarte frumos şi foarte adevărat! :)
mersi :D
Post a Comment