Monday, January 25, 2016

done!

"Trecutul pe care l-ai iubit candva", asa te-ai referit la mine. Nu ai facut decat sa imi confirmi ca am avut dreptate cu tot ceea ce am crezut despre tine. Mai devreme sau mai tarziu, roata se intoarce de fiecare data. Nu a trebuit decat sa am putina rabdare si ai ajuns din nou la mine. Ce nu stii tu, insa, este ca ceea ce ai gasit acum nu mai seamana deloc cu ceea ce ai lasat. Intr-o oarecare masura, ai fost piatra mea de hotar. Cel care m-a facut sa inteleg ca sunt puternica. In momentul in care ai plecat, mi-am promis mie ca nu o sa vars nici macar o lacrima dupa tine, oricat de tare ar fi durut acele ultime cuvinte pe care mi le-ai spus. Faptul ca am reusit sa fac ce imi propusesem mi-a demonstrat ca sunt capabila de mult mai multe. M-a intarit. Acum, cand ai sunat - dupa tot acest timp - ti-am recunoscut vocea imediat, mi-am dat seama din vorbele tale ca nu te-ai schimbat prea mult si ca ai continuat sa traiesti intr-o lume a ta. Ceea ce nu pot spune si despre mine, insa. Niciunul dintre cuvintele tale nu a mai avut puterea sa ma faca sa ma cutremur asa cum se intampla cu ceva timp in urma. M-ai intrebat cat a trecut de atunci, ti-am raspuns sincer ca nu stiu. Daca stau sa ma gandesc, in linii mari, cred ca undeva in jur de un an si jumatate. Nu as putea sa iti spun ceva mai concret de atat. Am inchis o usa in acea seara in urma mea. Si am avut grija sa o las asa. Asa cum ti-am zis si astazi, nu imi pare rau ca am facut asta, era cazul sa se si termine povestea noastra. Am certitudinea ca esti cel la care nu o sa ma intorc, desi a trecut atat de mult timp si ranile sunt de mult transformate in cicatrici. Am incetat sa mai privesc in urma de cand ai plecat. Si nu doar la tine, ci la tot ceea ce ma tinea acolo. Nu m-am mai intors pentru nimeni si am incercat, pe cat posibil, sa ma gandesc la mine si sa imi setez alte prioritati. Nu a fost deloc usor, dar am reusit. Am reusit sa gasesc oamani extradordinari pe care sa ma pot baza de fiecare data cand am nevoie, am putut sa spun sincer ca m-am indragostit din nou - indiferent de finalul pe care l-a avut povestea respectiva - si, nu in ultimul rand, am reusit sa ma privesc in oglinda si sa fiu mandra de mine. Mandra ca mi-am depasit unele temeri ce ma impiedicau sa zambesc din toata inima. Am considerat mereu adevarata afirmatia conform careia oamenii nu se schimba. Inca fac asta, dar nu pot sa nu o raportez la mine si sa realizez ca totusi unele lucruri nu mai sunt la fel. Cu toate astea, prefer sa cred ca nu m-am schimbat, doar m-am maturizat. Am inlaturat aspecte negative ale vietii mele si am facut loc experientelor noi, experiente din care sa pot invata ceva si care sa imi permita sa ma dezvolt si sa cresc. Ma bucur ca am pus punct atunci. Ma bucur ca m-a durut sufletul atunci si ca m-am simtit atat de aproape de sol. Toate m-au ajutat sa ma ridic de doua ori mai puternica. Sunt mai linistita acum. Sunt stapana pe mine si stiu ca asta ma va ajuta mult pe viitor. Dupa apelul de la tine si dupa seara in care te-am vazut si am vorbit putin cu tine, fata in fata, am simtit multe lucruri. Cel care ma face sa admit ca nu m-am schimbat, ci doar am modificat cateva trasaturi, este sentimentul acela machiavelic ce m-a cuprins in clipa in care ti-am intors spatele si am stiut ca privirea ta ma urmareste. Nu a fost nevoie sa verific, te cunosc. Chiar si dupa tot acest timp. Ma vrei inapoi, mi-ai demonstrat asta. Iti pare rau si ai vrea sa schimbi finalul nostru si sa inlaturi distanta ce a aparut. Doar ca in lumea mea nu te mai asteapta nimic. O sa ramai intotdeauna o sabie cu doua taisuri in sufletul meu. Am tinut la tine, destul de mult chiar, nu am de gand sa neg asta si, in acelasi timp, te-am urat. Pe tine pot sa spun cu adevarat ca te-am urat, desi a fost doar pentru cateva secunde. Te-am urat in momentul in care m-ai amenintat si te-am urat atunci cand m-ai crezut capabila sa iti fac rau prin a recunoaste ceea ce era intre noi. Mi-a trecut repede sentimentul acela, dar a ramas gustul amar. A ramas gandul ca tu te-ai putut schimba total intr-o perioada atat de scurta. Probabil de asta afirm acum cu atat de multa certitudine ca esti un capitol incheiat. Nu o sa mint, ma bucur ca te-ai intors si ca acum avem sansa sa ne salutam si sa ne zambim sincer cand trecem unul pe langa celalalt. Asta era singurul meu regret din tot ce a insemnat povestea noastra. Nu mai e cazul acum. Pot rasufla usurata. 

Presupun ca nu imi mai ramane de spus decat "Multumesc". Multumesc pentru ca ai plecat... multumesc ca te-ai intors. 

Powered by Blogger.