Wednesday, November 19, 2014

Rock bottom

Si daca vine un moment in care pur si simplu ma satur? Un punct atat de adanc inradacinat incat sa ma faca sa simt ca nu ma mai pot ridica? De cand ma stiu am fost cea care le este alaturi tuturor si care are mereu o imbratisare si niste cuvinte sincere de oferit. Realitatea este ca, la sfarsitul zilei, tot eu trebuie sa fiu si cea care stie cat de negre imi sunt gandurile si cat de impovarat imi e sufletul. Si cel mai rau in toata situatia asta este ca doar eu sunt cea pe care o pot invinui. Caci eu construiesc toate zidurile acestea si eu pun toate barierele in fata lor, neavand de afisat decat un zambet fals... Zambet la care am devenit experta.


La urma urmei, ce rost are? Pentru ce sa imi sterg lacrimile daca oricum nu le poate vedea nimeni? Pentru ce sa imi spun ca maine cand ma voi trezi totul va fi diferit daca stiu foarte bine ca nu fac altceva decat sa ma mint? M-am obisnuit cu momentele astea. Am invatat si am inteles ca este necesar ca ele sa apara ca sa pot trece peste tot si sa fiu din nou eu insami. Doar ca... Intensitatea nu scade niciodata. Si fiecare secunda care trece e doar o alta imbrancitura menita sa ma afunde inapoi in neant. De ce a trebuit sa se intample tocmai astazi? Astazi cand lucruile erau chiar bune... Nu mai putusem sa spun asta de ceva vreme. Si azi totul fusese frumos... Poate prea frumos?


Asa va fi oare de acum inainte? Va trebui mereu sa traiesc cu teama ca atunci cand lucrurile par sa se aseze la locul potrivit voi primi o palma? Ma sperie ingrozitor de mult posibilitatea asta. Poate in orice alta zi raspunsul ar fi fost unul optimist, mai apropiat de felul meu de a fi, dar acum sunt realista. Si, din pacate, realismul meu inseamna ca trebuie sa ma bazez pe fapte. Pe toate cele care mi s-au intamplat. Asa ca nu imi ramane decat sa trag aer in piept si sa ma resemnez cu ideea ca da, la mine lucrurile stau putin mai altfel si dupa fiecare curcubeu apare si ploaia, nu invers. Am incetat de mult sa gonesc dupa fericire. Am un alt scop. Linistea. Si, desi ma simteam foarte aproape de ea, azi am mai facut un pas in spate. Ce va fi maine? Nu stiu. Ceva prea bine nu cred. Ramane de vazut.
Powered by Blogger.