THE END

Gata! S-a terminat! Eu am terminat! Chiar daca te iubesc mai mult decat credeam ca o voi putea face vreodata, avand in vedere circumstantele dintre noi, nu mai pot. In seara asta am descoperit o parte a ta pe care nu am vrut niciodata sa cred ca o ai. Desi stiam foarte bine ca zac aceste sentimente in sufletul tau, nu mi-am imaginat niciodata ca ti le vei directiona catre mine. Am simtit ura si razbunare in vocea ta. Au fost probabil cele mai lungi minute pe care le-am vorbit cu tine. Am inghetat pur si simplu cu telefonul in mana. Nu am mai patit asa ceva pana acum. Si nu, nu imi este frica de tine... Nu imi va fi niciodata. Doar ca, stand si ascultandu-te, am inlemnit. Inima mea a incetat sa mai bata, iar plamanii mei nu au simtit aerul binefacator. Ai reusit sa ma indepartezi total de tine cu doar cateva cuvinte. Nu ti-a pasat de nimic, exact asta ai si spus - "nu ma intereseaza". In cazul asta, foarte bine! De azi inainte, nici pentru mine nu va mai conta nimic din ceea ce insemni tu. O sa imi fie al dracului de greu sa merg inainte asa, singura, dar in seara asta am facut deja primul pas. A fost singura data cand ai avut prilejul sa imi inchizi telefonul in nas, te asigur de asta. Pentru ca de acum inainte nu va mai exista alta discutie intre noi. Si da, stiu, spuneam ca am inceput sa cred intr-un "totdeauna" atunci cand ma gandeam la noi, dar asta era inainte. Te-ai schimbat. Ea te-a schimbat. Am observat asta de ceva timp, ai inceput sa revii la vechile obiceiuri si sa crezi ca doar tu ai dreptate, ignorand sfaturile bine intentionate ale celor din jur. Nu toti iti vor raul, desi tu te incapatanezi sa crezi asta. As fi ramas langa tine indiferent de situatie, as fi fost acolo sa te ascult de fiecare data cand voiai si as fi avut intotdeauna o imbratisare sa iti ofer. Ai dat cu piciorul la toate astea, insa. Nu te urasc... nu vreau sa simt asa ceva pentru tine. Pur si simplu m-ai dezamagit total. Si asta doare mai tare decat orice sentiment de dusmanie. Nu te voi mai putea privi niciodata la fel. De acum, de fiecare data cand iti voi vedea chipul voi citi pe el ceea ce mintea mea a "vazut" in aceasta seara. Caci, desi au fost doar cuvinte aruncate la telefon, eu te cunosc mult prea bine. Si stiu... Stiu tot ce ti-a trecut prin minte, stiu cum te-ai simtit si stiu ca ai fost plin de manie atunci cand m-ai sunat. Ti-ai revarsat toti nervii pe mine, desi eu eram cea ca si picata din cer in toata povestea asta. Nu conteaza. Nimic nu mai conteaza acum. Mi-ai schimbat radical conceptia despre tine. Ai reusit sa ridici un zid pe care stiu ca nu il voi darama nicicand. Mai mult de atat, ai facut in asa fel, incat, sa nu imi doresc nici macar sa incerc sa il escaladez, sa incerc sa il depasesc cumva. M-ai ranit intr-un mod in care numai tu puteai. Mi-ai facut bucatele orice urma de suflet pe care o mai aveam si ai aruncat-o la gunoi. Ma doare groaznic sa constientizez asta si citesc acum toate randurile scrise in speranta ca, printr-o oarecare minune, totul se va modifica si ma voi trezi la realitate ca dintr-un cosmar cumplit. Dar minunile nu exista! M-am convins de asta. Stii cum se spune, ce-i frumos dureaza prea putin. Nu stiu daca e valabila si la noi treaba asta. La urma urmei, am stat impreuna un an si cinci luni. Presupun ca asta a fost limita noastra. Nu as fi vrut si nu as fi crezut ca vom termina asa. Si nu stiu despre tine, nu stiu ce parere ai tu acum sau ce o sa gandesti maine. O singura certitudine am: eu am pus punct. Din partea mea nu va mai exista nici cea mai mica intentie de apropiere. Si, daca vreodata vei incerca sa reapari in viata mea, te anunt de pe acum sa nu iti faci iluzii. Unei oglinzi sparte si lipite la loc ii vor ramane intotdeauna crapaturile, indiferent de cat de iscusit este cel ce a reparat-o. Mi-ai furat zambetul. Multa vreme de acum inainte il voi purta doar pe cel de imprumut. Dar iti spun ceva: nu voi plange! Nici macar o lacrima nu va curge din ochii mei pentru tine. Citisem undeva ca avem un numar limitat de lacrimi. In cazul asta, eu nu imi mai irosesc niciuna pentru lucruri si momente triste. Vreau sa mi le pastrez pe toate pentru clipele in care voi plange de bucurie. Stiu ca vor veni. Le-am avut cu tine, le voi avea si pe viitor. Nimeni nu este de neinlocuit. Si, cu toate ca ai insemnat tot pentru mine, ca ai fost acea "persoana speciala" - asa cum iti place tie sa zici - din viata mea, o sa merg inainte. Nu o sa imi plec capul si nu o sa imi feresc privirea atunci cand o sa te vad. Nu sunt o lasa. Si stii cum e, niciodata nu stii cat de puternic esti pana cand sa fii puternic este ultima optiune. Ei bine, pentru mine momentul ala a venit. Nu am altceva ce sa aleg. Ma mai am doar pe mine. Nu imi permit sa mai pierd nimic. De cand te-am intalnit am stiut ca vei insemna enorm pentru mine. Am avut dreptate. Si, in ciuda faptului ca nu m-am tinut de promisiune si ca m-am indragostit de tine, am reusit totusi sa imi pastrez capul pe umeri si sa fiu rationala. Stiam ca esti genul de persoana care, odata ce a aparut in viata mea, imi va lua totul. Mi-ai facut promisiuni si m-ai lasat sa visez, dar nu mi-ai oferit nimic. Am ramas pe loc, infipta adanc cu picoarele intr-un basm in care existam doar noi doi si nu ai facut niciun gest menit sa imi demonstreze ca ceea ce credeam eu veridic era departe de realitate. Te-ai dovedit a fi ca si ceilalti doi dinaintea ta. Un simplu trecator pe drumul vietii mele care a hotarat sa imi dea branci la un moment dat, stiind ca doar asa, cazuta, va reusi sa ma calce in picioare. Am ceva sa iti spun, "dragule". Nu ti-ai ales momentul potrivit. Nu eram deloc vulnerabila. Dimpotriva. M-ai facut mai puternica decat oricand in acest timp impreuna. Am luptat pentru doi in toata aceasta perioada si lucrul asta m-a intarit enorm de mult. Surprinzator, am un zambet ironic acum pe chip, cand realizez ca ti-am dejucat planul. Nu iti inchipui ca ma vei transforma acum. Nu iti voi oferi satisfactia de a ma vedea la pamant. Raman in picioare. Am devenit imuna la astfel de oameni. Ati fost prea multi in viata mea care ati plecat. M-am obisnuit ca, mai devreme sau mai tarziu, toti sa ma lase balta. De aceea ma bazez doar pe mine insami. Nu ma las doborata atat de usor. Si, desi inima imi e franta si locul pe care l-ai avut acolo nu il va ocupa nimeni, nu iti voi arata asta niciodata. Iti promit tie si imi promit mie ca, atunci cand ma vei vedea data viitoare nu voi avea de aratat decat imaginea unei persoane implinite. Sunt o femeie puternica! Si sunt dispusa sa calc pe oricine in picioare pentru fericirea mea. Chiar si pe tine!

As fi vrut din tot sufletul sa pot veni aici si sa ma apuc sa insiruiesc cuvinte frumoase. Sa astern toate sentimentele pe care mi le-ai daruit si sa imi descopar toate motivele de a zambi pe care le am. N-a fost sa fie de data asta. Am ajuns aici sa imi descarc sufletul innegrit. Sa ma lepad de mantiile ce ma inconjurau, nelasandu-ma sa respir. Rand pe rand, le-am inlaturat pe toate. Regrete, tristeti, dezamagiri... Ceea ce ma uimeste, insa, este faptul ca astazi nu am semne de intrebare. Probabil a existat intotdeauna o parte din mine constienta ca lucrurile pot lua si o astfel de turnura mai devreme sau mai tarziu. De aceea, cu un ultim gand indreptat catre tine, iti spun pentru ULTIMA oara "noapte buna, copilule!". Toate au un sfarsit. Asta a fost al nostru...

Heroes?!

They're everywhere... You don't have to wear a cape or to have some special kind of superpower in order to save someone's world. She discovered this on her own. Her "Superman" didn't appear when she was falling, just in time to protect her from the hit. He didn't saved her when she thought that no one will ever be able to do that for her. He wasn't even there when the shattered edges of the cliffs cut through her flesh, breaking her bones, tearing her skin apart like some kind of maleficent claws, filling her lungs with poison while she was struggling for a last gasp of fresh air. Why not? Because he was the real one, not just the prince from a fairytale. He was the one who let her realise that she had to be strong and get up all by herself. That she was her own hero. And that only after she is powerful enough to rise, things can change. He appeared just in the right moment and carried with him the most valuable proof that he can be indeed called her hero. He showed her true love. A stage of happiness that she wasn't able to achieve until then. He was her biggest fear and also her bravest guardian. He gained the right to live in her tortured heart because he was the only one who knew how to collect all the pieces of her ripped soul and to glue them all together using his pain and his trust. Somehow, he had the patience and the willingness to teach her how to smile again. He saw her as she really was, just an empty shell, the remnant of a woman who used to be full of confidence and self trust. The only one who had no intention in changing anything about her. He loved everything about her, not only the beautiful parts. On the contrary, he understood even the most damaged parts of her twisted mind. He was fascinated by the scars which were carved in the darkest corners of her wild imagination. He looked at her and saw the countless tears that fell down from her eyes, rolling on her cheeks, even though she never allowed herself to cry in front of him. But that is exactly the reason why he could be more than just a simple man for her. Because he was the one who simply knew. He was the one who could tell when her heart was once again torn apart only by looking at her eyes. A small gesture was enough for him to realise that her sky turned grey one more time. It took her a long time, but the moment arrived and she had finally accepted that he was the one that knew her even better than she ever did. The gate was open again and the fear was more powerful than ever, but, as an odd coincidence, a feeling of belonging also began to make room in her heart. She embraced it. It was hard, but for the first time in a long, long time she could let go of her fake smile and actually have a real one. She was happy. In a strange way, he was everything she could ever ask in a man. She always thought that for her to feel complete, someone very different had to come. Like an yin for her yang. But she could never be more wrong. She found the perfect happiness in the arms of her male version. A man just like her, wrecked by the feelings. Another ship lost in the same sea of disappointment and cruel reality.

This and that

"In orice exista o balanta"

Da, poate ca asa e. Poate ca, mai devreme sau mai tarziu, va aparea si echilibrul. Vreau sa cred ca asa e. In fond, intotdeauna am avut un mod optimist de a gandi. Sunt constienta, insa, ca orice moneda are doua fete. Obisnuiam sa cred ca dupa o perioada intunecata apare un curcubeu ce schimba totul. Azi nu mai fac asta. Astazi simt ca am stagnat. Ca am luat o pauza si, ce e cel mai rau, ca nu mai am puterea necesara sa continui. Nu stiu in ce directie sa o apuc. Am impresia ca m-am ratacit intr-o ceata mult prea densa. Am plans mult in ultimele zile. Mult mai mult decat imi permiteam inainte. Problema este ca acum nu mai am acea hotarare si siguranta pe mine insami. Nu imi mai pot spune "gata!" si astfel sa opresc lacrimile din a mai curge. Mi-am petrecut destule ore intrebandu-ma "de ce?" si cautand un motiv pentru starea ce m-a cuprins si pare ca nu imi va da drumul prea curand. Cred ca l-am descoperit. Sau, mai bine zis, am fost ajutata sa il descopar. Venise momentul sa ma aflu de cealalta parte a baricadei. Sa ma transform din cea care da sfaturi in cea care le primeste. Si, ca la orice schimbare, am fost reticenta. Astazi, insa, ii sunt recunoscatoare pentru ca mi-a fost alaturi si mi-a dat doua palme cand aveam nevoie. Adevarul este ca stiam si eu foarte bine care este motivul pentru care am inceput sa cedez atat de des, doar ca imi era frica sa recunosc eu singura. Aveam nevoie sa fiu impinsa de la spate. Imi trebuia ceva care sa ma faca sa accept ca starile mele veneau de la durerea acuta pe care am inceput sa o simt de ceva vreme acolo, sus in stanga. Sosise clipa sa nu mai accept senzatii de sentimente si sa imi ingadui adevaratele trairi, emotiile cele mai pure si fiorii reali. Cu ajutorul cuvintelor ei, am reusit. Astazi pot zambi din nou pentru ca am inteles faptul ca mi-e dor sa iubesc. In adevaratul sens al cuvantului. Si da, pe o parte, pot spune sus si tare ca fac asta. Am acceptat ceea ce simt pentru el si nu e departe de dragostea totala. Doar ca mai e ceva ce lipseste. Am alaturi de el ce mi-am dorit de la inceput. Astazi insa, as vrea sa apara in viata mea cineva care sa ma faca sa ma indoiesc chiar si de prezenta lui in sufletul meu. Si, cu toate ca stiu ca nu o sa renunt la el, as vrea sa il  intalnesc pe cel care ar reusi sa trezeasca in mine iubirea aceea de copil inocent. Vreau ca locul in care a fost odata inima mea sa se umple din nou. Vreau ca ramasitele sufletului meu sa tresara din nou ca prima oara. Imi e dor sa imi simt inima aproape de mine.

Morphine

4 a.m.

Curand soarele va aparea, ocupandu-si locul, asemeni unui rege nemilos pe tronul acoperit cu nestemate. Spun nemilos pentru ca nu face decat sa imi rada in fata, spunandu-mi parca, cu aroganta, ca a mai trecut inca o noapte in care ochii mei nu au simtit intunericul binefacator, iar mintea mea nu si-a gasit linistea. M-am obisnuit. Doar o alta noapte dintr-un sir lung si care pare ca nu se va sfarsi prea curand. Depinde doar de tine. Hmm... ai inceput sa imi dictezi starile. Nu e bine, trebuie sa ma opresc. Deja ti-am oferit prea multa libertate de actiune in gandurile mele. Ai prins radacini adanci in mine. Te simt cum imi curgi prin vene. Dar atat! Acum pielea imi este mangaiata doar de cateva suvite rebele, nu de mainile tale. E cea mai apropiata atingere de a ta. Cumva, au aceeasi delicatete. E o senzatie placuta. Imi aminteste de tine. Tanjesc... Recunosc. Umerii mei se simt goi fara saruturile tale, iar caldura devine insuportabila, nadusitoare. Am nevoie de o scapare. Gandurile, secretele, deja incep sa ma acopere cu mult prea multe straturi. Sunt apasatoare. Te astept pe tine sa ma eliberezi. O sa vii. Nu stiu cand, dar stiu ca o sa vii. Si atunci o sa schimbi multe. Ma voi simti la fel cum se simte tarmul atunci cand se scalda din nou in apele binefacatoare are fluxului. Respiratiile tale scurte si sacadate vor fi pentru mine asemeni alizeului cald ce poarta o frunza pe cai necunoscute, stiute doar de dorintele sale. Reusesti sa ma transformi, facand cu mine ceea ce face primavara cu florile de cires. Vino! Apropie-te de mine ca o furtuna, cum faci de fiecare data! Arata-mi cat ti-am lipsit, lasa-te in voia mea. O sa te torturez usor la inceput, nepermitand mainilor tale sa descopere si sa isi aminteasca binecunoscutul drum pe al meu corp, si tu vei sti. Vei sti ca asta e modul meu de a-ti arata ca imi apartii si ca, desi degetale tale i-au mangaiat ei pielea, nu a fost acelasi lucru. Te voi pedepsi scurt, privandu-te de privilegiul de a-mi explora gatul, umerii si de a-ti trece usor palmele peste vertebrele mele, caci stiu prea bine ce efect au aceste gesturi marunte. Ce sentimente de liniste si de calmitate trezesc in tine. Timpul se va scurge asemeni nisipului, iar clepsidra se va intoarce, rolurile inversandu-se. Va veni randul tau sa fii cel care da lectii. Bratele tale se vor infasura in jurul meu, ele transformandu-se in cea mai placuta ingradire de libertate. Buzele tale vor musca fara delicatete din ale mele, aratandu-mi clar ca nu le este deloc pe plac gandul ca altcineva a mai ajuns acolo. Lipita cu spatele de peretele rece, voi auzi maraitul gutural atat de caractieristic tie, simtindu-te totodata marind tempoul sarutului, dand drumul valului de adrenalina care arde in mine. Buzele ne vor fi intr-o confruntare pentru dominatie continua, modul in care mainile amandurora incearca cu disperare sa obtina cat mai mult din celalalt, scotand la iveala nevoia insatiabila care ne caracterizeaza relatia. Vom deveni o singura fiinta, capabili fiind de un astfel de sentiment doar pentru ca ne cunoastem chiar si cele mai intunecate cotloane ale mintilor noastre perfect imperfecte. Ne vom abandona unul celuilalt, intr-un exercitiu de incredere deplina si siguranta totala. Abia atunci dimineata nu mi se va mai parea un viclean talhar ce imi rapeste somnul, pentru ca mi te va aduce pe tine. Abia atunci soarele va fi de partea mea, facandu-ma sa pot deschide ochii si, vazandu-ti chipul adormit si simtindu-ti trupul ghemuit langa al meu, sa pot zambi cu adevarat.