Back to basics

Ce faci atunci cand trecutul te prinde din urma? Cand vine asa, usor-usor, pe nevazute, si te bate pe umar? Zabovesti gandindu-te daca iti doresti sa il urmezi sau respiri adanc si, cu o urma de tristete in suflet, pasesti inainte, departe de el? Normal ar fi sa alegi a doua varianta... In definitiv, nu are nimic nou sa te invete. Dar ce te faci atunci cand ultima lectie nu a fost predata? Cand totul a disparut fara nici cea mai mica povata lasata in urma? Atunci e mai greu. Atunci raspunsul nu mai e la indemana si sufletul nu mai stie imediat ce trebuie si ce e mai bine sa aleaga. Merita oare? Ai pentru ce sa mai mergi pe drumul acela inca o data? Si, mai mult de atat, iti asumi riscul de a te lovi de un perete? De a realiza ca nu mai exista "inainte"? Eu recunosc! M-as intoarce. Pentru o singura clipa as sta langa tine daca ai fi dispus sa ramai. Ti-as asterne pe buze un ultim sarut, pe care stiu sigur ca il vei tine minte. As reusi cu acea ultima atingere sa imi iau inapoi inima pe care o tii captiva si mi-as reda libertatea. Te-as inrobi pe tine, te-as transforma intr-o umbra a celui care ai fost, facandu-te sa nu ma uiti si sa ma cauti pe mine in toate celelalte care iti vor trece pragul. Ti-as rapi si eu inima, fara sa ma gandesc la raul pe care ti l-as provoca. Dar nu pe toata. Atunci ti-ar fi usor. Ai ramane doar cu orgoliul. Ti-as lasa o parte din ea, tocmai pentru a mai putea simti intotdeauna ceva, dar niciodata totul. Asta ti-ar fi pedeapsa. Te-as lasa tanjind dupa mai mult, dorindu-ti de fiecare data cand ma vezi sa ma mai poti avea alaturi inca o data. Sa imi mai simti parfumul si sa te mai cuibaresti la pieptul meu, chiar daca ai face-o pentru o clipa. Nu ti-ar fi de ajuns, stiu asta foarte bine, dar ai profita, fiind singurul lucru pe care il ai. Ti-as tulbura somnul, alergand necontenit prin mintea ta, indepartandu-ma de fiecare data cand pari a fi aproape de a ma prinde. Ti-as patrunde in minte, facandu-te sa te indoiesti de tot ceea ce credeai ca esti capabil de a obtine prin propriile forte. Te-as convinge ca exista un singur scop ce trebuie realizat si ca fara un alt moment in care sufletele noastre s-ar atinge nu ai putea continua. Te-as tortura cu amintirile in doi si te-as lasa sa fii continuu pe o franghie, deasupra unei prapastii, mentinandu-te intotdeauna in echilibru, dar nearatandu-ti asta si hranindu-ma constant din frica ta de a te prabusi undeva mult sub linia realitatii.

Da, o spun din toata inima, M-AS INTOARCE!