Wednesday, July 25, 2012

New feelings just discovered

Aseara am incercat sa fac ceva si nu am reusit... poate pentru prima data in ultimii trei ani si jumatate... Aveam probleme cu adormitul. Nu voia sa ma viziteze deloc. Asa ca am decis sa fac ce fac de obicei. Sa imi umplu mintea cu imaginea ta. Cu amintirile noastre. Dar nu am putut. Mi-a fost imposibil sa te fac din nou centrul existentei mele. De ce? Nu am nici cea mai vaga idee. Poate ca de data asta chiar trec peste. Inca sunt in stare de soc. Nu imi vine sa cred. Probabil va ma trece ceva timp pana sa imi dau seama de raspuns.


Ceea ce ma uimeste este faptul ca imi e bine asa. Fara tine. Fara noi. Pot sa zambesc. Si e un zambet real. Sunt curioasa daca o sa ma tina starea asta. Caci nu as vrea sa renunt la ea. Nu am niste motive deocamdata. O sa astept sa le gasesc. Dar nu vreau sa ma grabesc.

Monday, July 2, 2012

free words...

Ai reusit sa faci ceva ce m-a pus pe ganduri... I-ai indepartat pe toti de langa noi doar pentru a-mi pune o intrebare. Intrebare la care, sa fiu sincera, nu ma asteptam. Te-ai uitat in ochii mei si mi-ai spus:

"Vreau sa iti pun o intrebare, dar astept un raspuns sincer, unul din inima."

Te-am privit si am ras usor.

"Stii ca intotdeauna iti spun adevarul tie. Esti persoana mea de inceredere. Nu ma ascund de tine."

"Esti fericita?"

Si atunci m-am blocat. am ramas fara cuvinte, fara un raspuns concret. Am stat cateva ore bune cu gandurile ratacindu-mi prin minte, fara sa iti pot spune ceva referitor la ce m-ai intrebat. A venit si seara si eu tot nu stiam ce sa iti zic. Dar noaptea m-a ajutat. Nu am dormit, doar am stat si m-am gandit. Si am realizat ceva. Trebuie sa ma opresc din toata fuga mea, caci de iubit il iubesc pe el, acelasi pe care il iubeam ieri, saptamana trecuta, si acum 5 luni, acelasi pe care o sa il iubesc mult timp de acum inainte, caci peste toate, el e acel "lucru" caruia nu ii dau drumul, peste toate, el e tot pentru mine. Asa e de mult, asa e si azi, si asa o sa fie, dar vezi, acum nu ma mai deranjeaza, cu absolut nimic.

Nu imi mai e frica, nu ma mai sperie amintirile care au ramas cu mine, nu mai am nici cel mai mic gand sa il "las dracului", cum imi spun toti, si "sa imi vad de viata mea". Nu, eu sunt putin mai mult decat "toata lumea", asta n-o s-o uit, eu sunt exact tipa aia pe care ei n-o cred in stare, dar care poate linistita sa isi vada de viata ei si sa il pastreze pe el ca fiind TOT.

Intelegi, sunt fericita, ca te am pe tine, ca a ramas el in gandul meu, ca ii am pe toti cei care ma prind de fiecare data, sunt fericita pentru ca pot. Ti-am promis, mai stii?

Acum stiu ca totul o sa fie bine. Am reusit sa aflu intr-o seara raspunsul tuturor intrebarilor care ma macinau. Stiu de ce l-a durut pe el mai putin decat pe mine. Motivul a fost unul simplu. Timpul lui s-a masurat uneori in mine, iar eu nu am plecat niciunde. Timpul meu il masuram in noi - noi nu am mai avut timp. Stiu, drumul e lung si intortocheat, dar in viata trebuie sa traiesti si sa inveti. Si ceea ce trebuie sa stii, de ce trebuie sa fii constient e ca aripi avem cu totii, dar unii nu stiu de ce.

Astazi plec. Si iti multumesc tie, celui care m-a invatat sa zbor. Sa ma ridic deasupra a tot ce eram.

Astazi... sunt FERICITA!



      baby S.
Powered by Blogger.